Să nu mă laşi Părinte să rătăcesc pe cale
Şi nici prin valea morţii să trec însingurat
Căci Tu-mi eşti Prieten Bun din zorii tinereţii
Şi-n Tine, doar în Tine credinţă am aflat!

Să nu mă laşi Isuse... sunt vremurile grele
Când dragostea-i puţină şi-adesea alungată
Când banu-i la putere şi biruie minciuna
Iar zâmbetul se stinge în noaptea-ntunecată...

Să nu mă laşi Părinte... Pe drumul către Tine
Adesea vorbe dor şi spinii mă rănesc
Iar trupul obosit se-apleacă sub povară
Căci anii-l înconvoaie şi lacrimi îl orbesc...

Să nu mă laşi Isuse... furtuna când va bate
Şi barca vieţii mele purtată e de val
Rămâi Cârmaci destoinic şi Stâncă de salvare
Şi-atunci mă voi întoarce biruitor la mal

Şi iar m-aplec la cruce... şi iar privesc spre ceruri
Să caut prin mii de stele a dragostei sorginte
Şi-mi înfloreşte-n suflet parfumul primăverii
Şoptind cu-nfiorare: Să nu mă laşi Părinte! ! !

Vulcan-14-05-2023
Mary